pe stomacul plin

Barul hotelului Oxford. Se bea calm şi supravegheat. Între etajul I şi holul de la intrare, o vînzoleală apăsătoare. Pantaloni de stofă englezească de cea mai bună calitate, geci din piele fină, nurci şi barosani, nemernicii fumează trabuce, vorbesc, trag sfori. Tînăra care îi însoţeşte îşi acoperă umerii. I-a pătruns frigul în oase. Stă prost cu circulaţia periferică. Aprobă cîte o replică impermeabilă, fundamental scenică şi numai o vezi că scoate pieptul înainte ca o frumoasă actriţă venezueleană pozată pe neaşteptate de vreo doi paparazzi în staţiunea perlă a mării negre. Fără cauciuc n-o face niciodată. Ultima dată a crezut că o să fie straight aşa cum le cerea şi lor să fie. Cînd colo accentul german şi „schlaf wohl, schatzchen” s-a concretizat într-o belea confirmată şi de acel parcă nimic nu se mai naşte întîmplător. Trăsăturile tinereţii, obişnuitele trosnituri din degete, încuviinţările pe nerăsuflate, pipi şi plînsul din răsputeri, pipi după ce faci dragoste, pipi înainte, toate cumva sparte la mişto de o inimă sfîrşită. Romînca în jur la vreo 16 ani înţelege puţină franceză şi engleză. A însoţit numai turişti de cinci stele. La delfinariu, la cazino, oriunde aveau ei chef şi oriunde mai întotdeauna se zbîrcesc pe chipul falezei pustii pescăruşii nonagenari. Acolo cristoşii te fac de comedie.

Mistreţul

I felt the luxury. Boin se ocupa de aniversări. Scria despre ele la un ziar dobrogean. S-a dilit cînd a început să se intereseze mai mult despre viaţa personala a aniversaţilor. Detaliile picante deveniseră examinări neguroase. Sloiuri subţiri găsea oricine dacă insista dar el le primea în putină în fiecare duminică dimineaţă, laptoase, grase. Întinse pe fundul iernii, în cana lui cu zodiac. Boin bea de stingea. Dar l-am ţinut minte. Pînă s-a îndrăgostit şi a dispărut. Cine ascultă iggy, îl vede pe Boin zemuit, ieşind de la Cina , murind pe picioare.


polidine-n poezii, polidine, poezii

Stau în casă de joi. Stau cu căciula-n cap. Am băgat în mine ceaiuri calmante, ceaiuri de tot felul, negru, verde, lipton, indian, de zmeură, cu ginseng. Remedii naturiste care par să nu m-ajute deloc. Astor Piazzola ascultat cu orele. Deci, 11:38 min ori 11:38 de mii de ori. plusez încă 11:38. Ce congestionată arăt. Hose citeşte la noi azi. M-aşteaptă şi eu îmi tot repet tratamentul cu oţet. Duhnesc a oţet şi-a plafar. Înţelegeţi, aşadar, că eu nu pot să refac nimic. Trimit un pachet de biscuiţi, crochete pentru păcate nesemnate, un sac de ceapă olandeză, frumoasă, biografia completă şi necenzurată şi icoana cu sfîntul nicolae. Dar alcătuirea asta pur şi simplu nu pot s-o refac. Ţi-o dictez întocmai. Către...