pe stomacul plin

Barul hotelului Oxford. Se bea calm şi supravegheat. Între etajul I şi holul de la intrare, o vînzoleală apăsătoare. Pantaloni de stofă englezească de cea mai bună calitate, geci din piele fină, nurci şi barosani, nemernicii fumează trabuce, vorbesc, trag sfori. Tînăra care îi însoţeşte îşi acoperă umerii. I-a pătruns frigul în oase. Stă prost cu circulaţia periferică. Aprobă cîte o replică impermeabilă, fundamental scenică şi numai o vezi că scoate pieptul înainte ca o frumoasă actriţă venezueleană pozată pe neaşteptate de vreo doi paparazzi în staţiunea perlă a mării negre. Fără cauciuc n-o face niciodată. Ultima dată a crezut că o să fie straight aşa cum le cerea şi lor să fie. Cînd colo accentul german şi „schlaf wohl, schatzchen” s-a concretizat într-o belea confirmată şi de acel parcă nimic nu se mai naşte întîmplător. Trăsăturile tinereţii, obişnuitele trosnituri din degete, încuviinţările pe nerăsuflate, pipi şi plînsul din răsputeri, pipi după ce faci dragoste, pipi înainte, toate cumva sparte la mişto de o inimă sfîrşită. Romînca în jur la vreo 16 ani înţelege puţină franceză şi engleză. A însoţit numai turişti de cinci stele. La delfinariu, la cazino, oriunde aveau ei chef şi oriunde mai întotdeauna se zbîrcesc pe chipul falezei pustii pescăruşii nonagenari. Acolo cristoşii te fac de comedie.

Mistreţul

I felt the luxury. Boin se ocupa de aniversări. Scria despre ele la un ziar dobrogean. S-a dilit cînd a început să se intereseze mai mult despre viaţa personala a aniversaţilor. Detaliile picante deveniseră examinări neguroase. Sloiuri subţiri găsea oricine dacă insista dar el le primea în putină în fiecare duminică dimineaţă, laptoase, grase. Întinse pe fundul iernii, în cana lui cu zodiac. Boin bea de stingea. Dar l-am ţinut minte. Pînă s-a îndrăgostit şi a dispărut. Cine ascultă iggy, îl vede pe Boin zemuit, ieşind de la Cina , murind pe picioare.


polidine-n poezii, polidine, poezii

Stau în casă de joi. Stau cu căciula-n cap. Am băgat în mine ceaiuri calmante, ceaiuri de tot felul, negru, verde, lipton, indian, de zmeură, cu ginseng. Remedii naturiste care par să nu m-ajute deloc. Astor Piazzola ascultat cu orele. Deci, 11:38 min ori 11:38 de mii de ori. plusez încă 11:38. Ce congestionată arăt. Hose citeşte la noi azi. M-aşteaptă şi eu îmi tot repet tratamentul cu oţet. Duhnesc a oţet şi-a plafar. Înţelegeţi, aşadar, că eu nu pot să refac nimic. Trimit un pachet de biscuiţi, crochete pentru păcate nesemnate, un sac de ceapă olandeză, frumoasă, biografia completă şi necenzurată şi icoana cu sfîntul nicolae. Dar alcătuirea asta pur şi simplu nu pot s-o refac. Ţi-o dictez întocmai. Către...

KiX

Fals, fals, nu totul mi se poate reproşa dintr-o răceală a firii.
şi, nu, acum n-am nici o treabă.
trăiesc o dramă permanentă din care ies mai pierdută
decît cînd am intrat. întîiul e artistul. El îmi preface tristeţea
şi mă umple de bucurie. îmi ia doliul de talie şi mi-l numeşte în fel şi chip,
numai nu încîlceală sentimentală, negură cosmardentă,
melaconcolie urzicată
sau oricum ceva adînc şi primejdios.
am simţit şi recunoscut-o. Paralizia se instalase unde locul era slab.
Te uiţi acolo, adică în suflet, şi citeşti ca într-un blog
şi pe blog te dezbraci. dacă nu te dezbraci te fac sugativele de cititori să te…
să dai totul pe gratis. Nu pe bani. Pe cheful tău, aşa la hoha, pur şi simplu,
(cînd îl ai) sau pe apetitul tău aspirant la audienţă?!

şi cînd nici dracu nu bagă ochiul să te citească
dai vina pe tine, că eşti prost şi nu ştii că-ţi trebuie
o strategie să te dezbraci, un rol, un prosop, o sticlă de spumos,
o cheie, un aşternut acătării, că dacă-s bulendre oarecare
dau şi ies repede,
îţi trîntesc una de n-ai aer.
N-ai nici avînt
că de unde să mai pice şi ăsta
dacă nu-l întreţii nu-l ai
se usucă
dar înainte să dispară îmbătrîneşte şi avîntul altora,
planează ca o muscă-beţivă
deasupra cailor-de-povară desenaţi armonios
pe pervazurile imaginaţiei crude.

Vanitoasă, nepieptănată, pătimaşă şi explorabilă, zici?
Aşa musafir să mai prind pe aici
surprizele-s jalnice şi femeia părăsită şi mai jalnică.
în pofida intimăţii palpitante ce ne halucinează
dau şi-mi cobor silueta din pod.
Auzi, necurato, bagă-ţi minţile în cap!

Cum a învăţat uccr să dea formă la ouă

un rânjet încrustat în tezaur. cloşca cu puii de aur se vinde supliment
pe bonuri de masă la cantina petersburgheză. Trei după-amiază. Sărăcie-sărăcie.
Soare despănuşat pe-o coamă de deal. vodcă şi focoase
sovieţîî se aşază la mese, înfometaţi, înfriguraţi, singuri.
sovieţîî taie salamul- îl jupoaie de pieliţă-
sovieţîî aspiră cu nările covoraşele de iarbă
crescute pe scările institutului astronomic Andruşa Primakov

cercetătorii strâng tutunul grămăjoare în pumni
octombrie cu burniţă. Electoratul dă la schimb voturi
primesc ciu-ciu în pipe şi ceai negru din belşug

nu trece decît un sezon
se deschide procesul stalinismului
voturile se vor fi adunat pete-gheruţe
pe tavanul secţiilor de votare se citesc nume şi numere
Ievgheni scuipă în palme
şi apoi în sîn

după ce se pune în mişcare
duba cu resorturi care strânge kotizaţia
Ievgheni dă pierdută integritatea
la Izvestia într-un anunţ de-o şchioapă

soarele aleargă o cloşcă
pe liziera subţiată a uralilor
odată era un katiuşa und mig

Cum să nu pierzi vorbirea directă

 

O să intru în poem să-i resping eul premodern
bidemensionalul dintre cuvînt şi cuvînt
îmi va raspunde cu o formă exclamativă
cu care dacă m-aş familiariza, intrarea mea
ambiţioasă va fi şi armonioasă în condiţie,
va fi şi picturală în reprezentare,
va fi ce sunt eu
cu poemul în poem,
va simplifica mult din mine
şi va micro-universaliza freneticul exprimat
eliberîndu-l din mit.

Îmi pierd independenţa, domnule
mi-o pierd îndeosebi în momente şi locuri urîcioase
pentru că sunt sentimentalul siropos la beţie
vă doare ceva, nu vă doare
nici pe voi, cum nici pe mine
asemănarea cu amantul tapiţeresei
la paritate ia în motive impresia bună
geometrizată
în presă se vorbeşte mult
minstrul comerţului ţinteşte la dividende
orice asemănare cu tranzacţia cu balanţe şi plăţi
e pur întîmplatoare
în registrul excursionistului şovăielnic
m-a pus pînă şi încălţătorul la punct
am în pantofi trei mii de fire din păr de leu
Îmi pierd ruşinos independenţa, domnule

scaipii

mă învîrt fără rost. de lecturi m-am cam săturat. voi acţiona autocorectiv.
mă oblig să fiu atentă la mesajele din realitate. Mă uit la opinion-makers
îi ascult la buletinele de ştiri. ciorchini de relatări istovindu-se pe monitor. cîntăreţele, fotbaliştii, iubitele fotbaliştilor, antrenorii fotbaliştilor s-au întins profetic pe scene din plasmă
întotdeauna au ales gazonul potenţial
cu adevărat verde
aceşti profeţi molipsesc cetatea televizată, umblă la firul ideilor
nasc şouri pătimaşe
nu te lasă să nu le slujeşti pierderea măsurii
ştiu să se entuziasmeze de rating
dragii de ei - laureaţi în ingineria tîmpeniei

să vorbesti despre skype, podcasting sau videocasting
e ca şi cum iubirea de aproape e capătul unei linii de troleibuz
şi la acel capăt îţi face cu ochiul Paris Hilton
care e Paris Hilton ce să mai
sculele ei intră într-un atelier improvizat
un laborator construit pe alte coordonate
cateva feţe locale se pripăşesc
dar nu nu sunt şoferii şi nici grupul de taxatoare guralive
e comunicare pe tape sau la căşti
e maşina de difuzare
e mulţimea de table proiectate din caroserii
e malnutriţie vizuală
asistată

suntem colaboratori destoinici în proiectul viziunii
care te închide în casă
o ceapă de apă şi o bucată de slană ne pute
ne aflăm în bucătăria unui producător de libertate sinucigaşă
sunt băgată cu totul în frigider
dormi tu în locul meu