KiX

Fals, fals, nu totul mi se poate reproşa dintr-o răceală a firii.
şi, nu, acum n-am nici o treabă.
trăiesc o dramă permanentă din care ies mai pierdută
decît cînd am intrat. întîiul e artistul. El îmi preface tristeţea
şi mă umple de bucurie. îmi ia doliul de talie şi mi-l numeşte în fel şi chip,
numai nu încîlceală sentimentală, negură cosmardentă,
melaconcolie urzicată
sau oricum ceva adînc şi primejdios.
am simţit şi recunoscut-o. Paralizia se instalase unde locul era slab.
Te uiţi acolo, adică în suflet, şi citeşti ca într-un blog
şi pe blog te dezbraci. dacă nu te dezbraci te fac sugativele de cititori să te…
să dai totul pe gratis. Nu pe bani. Pe cheful tău, aşa la hoha, pur şi simplu,
(cînd îl ai) sau pe apetitul tău aspirant la audienţă?!

şi cînd nici dracu nu bagă ochiul să te citească
dai vina pe tine, că eşti prost şi nu ştii că-ţi trebuie
o strategie să te dezbraci, un rol, un prosop, o sticlă de spumos,
o cheie, un aşternut acătării, că dacă-s bulendre oarecare
dau şi ies repede,
îţi trîntesc una de n-ai aer.
N-ai nici avînt
că de unde să mai pice şi ăsta
dacă nu-l întreţii nu-l ai
se usucă
dar înainte să dispară îmbătrîneşte şi avîntul altora,
planează ca o muscă-beţivă
deasupra cailor-de-povară desenaţi armonios
pe pervazurile imaginaţiei crude.

Vanitoasă, nepieptănată, pătimaşă şi explorabilă, zici?
Aşa musafir să mai prind pe aici
surprizele-s jalnice şi femeia părăsită şi mai jalnică.
în pofida intimăţii palpitante ce ne halucinează
dau şi-mi cobor silueta din pod.
Auzi, necurato, bagă-ţi minţile în cap!