Smena

Au încercat s-o resusciteze. O mînă i-a zvîcnit ca
supusă unui violent electroşoc. Din nas i se pornise
exact după încetarea calamităţii o hemoragie severă
paramedicii sosiţi în trei autosanitare făcuseră pe drum
mult prea mult şi cei care mureau printre dărîmături
uitaseră cu ocazia asta de reumatismele unei vieţi
strivite sub principiile miraculoase ale competiţiei

Legistul fusese recunoscut de un reporter de teren
ca fiind fostul său vecin, mare amator de doctorate,
un individ curios, tare înnebunit după toate ştiinţele
Cartierul în care locuiam pe atunci, adică prin’86-87
era plin de potăi d’astea răscolitoare de neînţelesuri
îi vedeai suindu-se în maşinile aghiotanţilor la oră
fixă. uneori, sigur, apărea vreo surpriză şi nu-i mai
vedea atunci nici floarea de azalee din curtea cu tei
a ilincăi theodorescu, fiică de magistrat şi nepoată
de deputat din structurile celeilalte guvernări la putere

drumul era închis. căile de acces conspirau împotriva
acţiunii. perspectiva pereţilor desprinşi, a clădirilor
surpate, unele trupuri zdrobite de-a valma, sendviş
făcute între plăcile de ciment, altele izvorîte de ici
de colo servind coada vreunui corcit de lup răpciugos
devia anemic focala obiectivului de la aparatul Smena

nu conta că n-ai fi crezut că situaţia te poate plasa prost
uite că nu te închipuiai nici trăgînd oxigen dintr-o cască
faţă de ziua ndărăt asta nu trecea deşertul c-o canistră
semi-full de motorină. Luna plină, o felină. Din cercul ei
se scurgea în corpul vînăt al femeii soarele de la Ecuator

un castravete african întins de superior şi soldatul rus
pica mort. peste un ceas de aşteptare şi încercarea cu
însufleţitul soldatului nu dădea nici un fel de roade
săriturile cu bocancii pe soldat tot fără vreun rezultat fură
superiorul decise: "Îi pun fildeşi frumoşi pirostrii la cap".