1/31/2009

memorialul suspect al jefuirii de sine

fumul negru, posibil de la vreo arsură de carne, evacuat în firişoare ascendente dintr-un burlan spre exteriorul clădirii cu opt etaje şi un pod pe post de cameră de îngrămădit bulendre, mobile, biciclete, păpuşi desfigurate cu melana ieşită prin maţe şi coate, pachete de cărţi de joc gălbenite, fotografii cu irina de la unu cînd era bebe. ta-su a snopit-o rău cu bătaia înainte ca bunică-sa s-o interneze la un centru special pînă la optişpe ani, moment în care s-a dus pe la călăraşi să-l caute pe beţivanu de ion. el şi numai el putea să ştie ce se întîmplase. în toţi aceşti ani trăise departe de unicul ei părinte, şi asta degenerat. chestia e că nici unui foc nu-i lipsesc surcelele. să n-ai pretenţie la cărbuni, care dacă sunt, atunci cînd sunt, devin pentr-o surcică sfrijită un înlocuitor de invidiat. din bucătăria unei familii se aud ciorovăieli pe tema gogoşilor fără dulceaţa aferentă. patru copii cu vîrste preşcolare stau roată ligheanului plin pe sfert cu mingi aurite aruncate repede una după alta din spumieră. [tot o clisă pămîntul sătul de atîtea zile de ploaie şi liniile ferate se văd îngropate în partea de nord a unui sat de foşti cap-işti, moartea umblă mireasă, o barză somnolentă îşi afundă ciocul într-o grămajoară scobită de paie. încetinirea rămîne, melcii se duc la export, cangurii se dau cu james bond pe un atlas ilustrat, africa moare în întuneric. -eclipsă totală de soare-. plutesc pe apa verde a tabloului cu lac cu gîndul că vine timpul ca lumea să intre degrabă la o operaţie pe creier, că ce o să mai conteze dacă şi-au programat, unii chiar şi făcut, un transplant de ficat. pe drumul reîntoarcerii agresivii sunt calmi
leduri luminoase le populează nervii. sistemul locomotor, şi el accesorizat, înotătorii vor sări cu stîncile după ei. pentru o cădere de la mulţi metri înălţime
stîncile se retrag în locurile iniţiale. odată legendă săritura în analele sportului de ţinut respiraţia, vibraţia opalelor unite o vor adormi pe irina