În studio, după baia clasică, păsările ies pene,
penele din perne,
se tupilează după uşi trîntite pisicile castelane,
blana, încîntătoare, ca de caşmir
li se rupe smocuri,
Şi aici rembrandt se înfurie splendid,
rîde împotriva reputaţiei sale, rîde de garda civilă
toropită, ornitoloaga îşi relaxează gleznele
pe banda cu apa freatică. la talpă, ochiurile ei
o furnicăie continuu, susurat
peştera îşi hiper-masează galeriile
odihna extraordinară nu se împotriveşte
aici nu se găsesc păsari şi nici canapele
se urcă fără balustradă, fără lift,
se lăsă în urmă treptele de lemn,
mirosul de putred, de sare,
fenomenele atmosferice interne, implodate
mojarul din rucsac prevesteşte moartea
în buchet putrezeşte crizantema. e mare efectul salin
ca-ntotdeauna, pe drumul ud, iacii-n-cirezi
se îndreaptă, grăbiţi de forţa numerică,
spre drumul european,
în plină revoluţie anti-rulotă
căldura cauperelor se infiltrează în suflete
sunt lungi caravanele şi-n relief
ca o măzăriche,
păsările se înfruptă din bolul de praline. planează
aproape de ea
o piesă de muzeu,
ornitoloaga îl joacă la lanternă,
indiferentă la punctaj
tetrisul la modă, fără cristale lichide, din nou,
